M-aș fi oferit cu totul lui. Fără să protestez, fără să mă gândesc, fără să îmi pese de ce va spune lumea.
M-aș fi oferit ca o femeie care trăiește iubirea la cote amețitoare. Nu sunt adepta jumătăților de măsură atunci când iubesc un bărbat. Mă dedic trup și suflet lui cu orice risc. Poate că n-o fi cea mai inteligentă alegere, dar nu știu să iubesc altfel. Și nici nu vreau.
Știu că sufletul îmi urlă de pasiune, de dor și dorință. Eu nu iubesc de-o manieră calculată, ci totală. Și poate zice lumea că este periculos, însă eu știu că sunt din cale afară de fericită când simt toate aceste lucruri.
L-aș fi făcut rege peste bărbați. Atât de mult l-aș fi iubit. Și nu m-aș fi ferit nici de rănile lui, nici de frici, nici de luptele pe care le ducea în interiorul corpului său. Sunt suficient de puternică (sau nebună?) încât să-l ajut să-și poarte toate acestea. Și cine spune că nu este și treaba mea, ducă-se. Încă nu a înțeles ce înseamnă iubirea și, în niciun caz, cum arată iubirea unei femei nebune după bărbatul ei.
Și toate acestea ar fi fost posibile, cu o singură condiție: să fi fost bărbat. Și cred că am spus totul cu asta.
Fragment
Jurnalul unui Adam